Clădirea Primăriei
Primele reglementări concrete prin care legiuitorul dădea o atenție sporită administrației locale le găsim în Legea nr. 394 pentru comunele urbane și rurale, promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în aprilie 1864. A urmat, un an mai târziu, Legea nr. 396 pentru consiliile județene. Județul, condus de prefect, era compus din comune urbane și rurale, precum și din plase, administrate de subprefecți.
Efectele celor două legi erau întărite prin Constituția din 1866, care consacra principiul descentralizării. Trebuie însă reținut că acest principiu se limita doar la recunoașterea personalității juridice a comunelor și județelor, în timp ce plasele nu aveau personalitate juridică.
Prin Legea nr. 394 se introducea în administrația locală obligația fiecărei localități „de a avea o casă numită Primărie și o persoană care să poarte titlul de Primar”.
Regulamentul aprobat de Consiliul Comunal în 1895 a impus rigoare în construcții în Roșiorii de Vede, facilitând dezvoltarea arhitecturală a orașului. Creșterea economică și demografică a dus la extinderea comerțului local, necesitând un sediu adecvat pentru primărie care să corespundă activității administrative impuse de această dezvoltare a orașului. În 1911, consiliul comunal a decis construirea unei noi clădiri pentru primărie, având în vedere condițiile necorespunzătoare ale sediului amenajat în casa cumpărată de la profesoara Elena Periețeanu.
Pentru desemnarea constructorului, primarul Marin (Minică) M. Belitoreanu a organizat o licitație. Procesul de licitație a fost deschis în 1911 și câștigat de antreprenorul Ștefan D. Sachelaride din Târgoviște, care a început lucrările pe 5 septembrie 1911. Arhitectul clădirii este Dumitru Maimarolu, cunoscut printre altele ca fiind arhitectul Camerei Deputaților, actualul sediu al Ministerului Afacerilor Interne, Cercul Militar din București, Catedra Sf. Haralambie, Tribunalul și Spitalul din Turnu Măgurele, Spitalul din Alexandria, Palatul comunal din Tecuci, Palatul administrativ al județului Olt și Prefectura județului Argeș.
Lucrările au fost conduse de italianul Francesco Venchiarutti. Clădirea a fost finalizată în 1912, fiind supravegheată cu strictețe de inginerul șef Vladimir Stadnichievici, iar recepția finală a avut loc pe 4 iunie 1913.